21.000 de jurnaliști, dublu față de Beijing, au invadat Londra. Organizarea lasă de dorit Între 108 și 180 de lire sterline trebuie să plătească un jurnalist pentru a-și cumpăra un card de internet Parcul Olimpic e de dimnensiulile unui oraș ca Urziceni
La ediția din Beijing, autoritățile n-a spus-o explicit, dar le-au comunicat subtil localnicilor că în timpul desfășurării JO ar fi mai bine să-și viziteze mătușa de la țară. Arta de convingere a băieților cu epoleți a funcționat sau mai bine spus sugestia-ordin a avut rolul de a le împacheta val-vârtej bagajele chinezilor. Așa s-a ajuns ca Beijingul să renunțe temporar la eticheta de aglomerare urbană și să îmbrace fracul de gazdă perfectă. Traficul s-a fluidizat, voluntarilor li s-a inoculat idea că și comunicarea non-verbală poate îndruma un turist sau un ziarist rătăcit, iar totul a mers strună. Și la MPC-ul mare cât Casa Presei!
Patru ani mai târziu, Londra. Orașul care exercită o atracție magnetică asupra asiaticilor, nu numai asupra europenilor. Un fel de Mecca pentru orice pasionat de călătorii. Iar dacă în reportajul alăturat ați descoperit furnicarul de pe străzi, în câteva rânduri veți pătrunde prin efracție în Parcul Olimpic. Prin efracție pentru că „armatiștii” în salopetă de camuflaj v-ar face și bilet de trimitere la Spitalul din Lahovari numai să vă împiedice să trageți cu ochiul peste gard. Dar securitatea primează, așa e!
Centrul de presă, împărțit în două
O intrare în Parcul Olimpic, complex de dimensiunile orașului Urziceni (cu mai multe semafoare însă), v-ar costa o trecere printr-un filtru asemănător celui din aeroporturi. Dacă aveți o cameră video cu un microfon proeminent s-ar putea să fie confundat de razele X cu un cuțit! Doar că după un monolog cu băieții-android de la poartă, cheful de viață vă vine odată cu trecerea printre cele două bazine impresionante sau pe lângă Stadionul Olimpic. În drum spre Centrul de presă! Sau mai bine spus cele două centre, căci unul este rezervat televiziunilor. Nu există însă indicatoare sau hărți pe traseu, de la voluntari (cei mai mulți sunt indieni, pakistanezi sau muți) primești doar răspunsuri monosilabice. Dar cu puțin noroc, cam în juma’ de ceas, te apropii de țintă. Cu o apă (o liră) sau o cola (1,60) culeasă de la frigiderele roșii de pe drum. Deschizi ușa hambarului care așteaptă 21.000 de jurnaliști, primești zâmbetele fetelor de la desk și cauți orbește alveola cea mai importantă. Cea de la care îți poți achiziționa cardurile cu codurile ce-ți permit accesul la internet. Împărțite în trei categorii – bronz (120 lire), argint (150) și aur (180) – „lozurile” au prețuri care oscilează ca pe prima pătură din Târgul Vitan. În urmă cu o lună, de pe internet, ai fi făcut o superafacere, iar ieri prețurile fiecărui pachet scăzuseră cu aproape 20 de unități!
10.000 de jurnaliști neacreditați sunt așteptați în Londra
2.700 de persoane a acreditat NBC. 765 de oameni reprezintă armata trimisă de BBC
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER